Ion Stroescu s-a născut la Ploiești pe 13 august 1888. A făcut școala și liceul în Ploiești, apoi a devenit profesor de sport la Școala Centrală de Gimnastică din București. Din tinerețe a făcut o pasiune pentru aviație și în special pentru aerodinamică. În 1910 a fondat o asociație de construcții aeronautice, de la care ni s-a păstrat această fotografie:

Ion Stroescu, Nicolae Tănase, Coreneliu Marinescu și Tache Brumărescu la 1910, în noua asociație pentru promovarea construcțiilor aeronautice (foto: Dan Antoniu).

În 1925 a publicat o importantă carte de aerodinamică, Noui Perspective în Aerodinamica Avionului. Carte litografiată a fost reprodusă de INCAS în 2013 și astfel se păstrează și astăzi. Profunzimea analizei fenomenelor fizice arată o intuiție fascinantă pentru aerodinamică.

În același an obține două valoroase brevete de invenție, pentru controlul stratului limita prin injectie-suctiune la perete (brevet 11.169/1925 si 13.677/1925  Ion Stroescu).

Primul tunel aerodinamic l-a construit în 1927 la Râmnicu Sărat, în sala de sport a liceului unde preda.

Se observă planurile tunelului din Râmnicu Sărat și imagini din timpul construcției.

Noul tunel aerodinamic a atras atenția Prof. Elie Carafoli, renumitul aerodinamician român, fondatorul școlii de inginerie aeronautică. El a încercat să oprească demolarea tunelului, ordonată de minister întrucât ocupă ”abuziv” sala de sport. Nu a reușit acest lucru, în schimb a obținut detașarea lui Ion Stroescu la Școala Politehnică.

În 1929 l-a numit pe acesta asistent la Catedra de Aerodinamică. Sub îndrumarea Prof. Elie Carafoli, Ion Stroescu proiectează și conduce lucrările la tunelul aerodinamic din Polizu. Tunelul aerodinamic din Polizu a fost la momentul inaugurării lui unul din cele mai avansate laboratoare de aerodinamică din lume. Tunelul îngloba un brevet de invenție și mai multe inovații pe plan mondial.

În camera experimentală a tunelului aveau să fie testate toate modelele de avioane românești. Camera era dotată cu o balanță cu cuțite, o altă invenție care demonstrează creativitatea aerodinamicienilor români.

Pe 7 mai 1931, Regele Carol al II-lea, împreună cu Principele Nicolae, cu Primul-Ministru Nicolae Iorga și cu Rectorul Școlii Politehnice, Nicolae Vasilescu-Karpen inaugurează cel mai important tunel aerodinamic din Sud-Estul Europei și unul dintre cele mai moderne și mai bine dotate din Europa la acea vreme.

Putem recunoaște ușor ”Marele Amfitearu al Școalei”, actualul amfiteatru F024 Acad. Virgiliu N. Constantinescu al Facultății de Inginerie Aerospațială. Tunelul aerodinamic din Polizu a contribuit la relativa superioritate a industriei aeronautice românești înainte și în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Sute de proiecte de noi tipuri de aeronave, profiluri de aripă sau alte componente au putut fi testate. Unele dintre aeronavele proiectate în acest tunel au avut performanțe la cel mai ridicat nivel pe plan mondial, rivalizând cu aeronave americane, britanice sau germane.

în 1937 Ion Stroescu este detașat la Facultatea de Științe a Universității București, la laboratorul Prof. Victor Vâlcovici, care era doctor în aerodinamică la școala reputatului savant Ludwig Prandtl (1931).

Ludwig Prandtl a vizitat Școala Politehnică în 1941, în special cu scopul de a vedea tunelul aerodinamic din Polizu. În imagine, de la stânga la dreapta: C.C. Teodorescu, Elie Carafoli, Ludwig Prandtl, Dionisie Germani, Victor Vâlcovici, Lucius Saveanu, Ion Cârstoiu si Nicolae Tipei.

Pe scara tunelului, se pot vedea în imagine C. C. Teodorescu, Ludwig Prandtl și Dionisie Germani.

Rezultatele experimentale obținute printr-un efort intens sub conducerea Prof. Vâlcovici și după 1941 cu participarea tânărului matematician Ion Șabac, capătă recunoaștere internațională.

În 1943 prezentarea lui Ion Stroescu la Academia de Cercetare din Berlin a generat aprecieri laudative ale Prof. Ludwig Prandtl si Prof. A. Betz.

În 1946 la al Patrulea Congres de Mecanică Aplicată, Ion Stroescu prezintă la Sorbona comunicarea “Un nou tip de tunel aerodinamic”.

“Prof. Edmond Brun cere permisiunea de a utiliza proiectul tunelului din București pentru a construi un tunel similar la Sorbona” (Prof. V. Vâlcovici).

Ion Stroescu ramane in Franța 14 luni unde proiectează un tunel special de givraj la Bellevue (ONERA).

Tunelul ONERA de la Bellevue, Franța,  proiectat de Ion Stroescu

În 1948, Ion Stroescu se întoarce în România și lucrează la Institutul de Mecanică Aplicată al Academiei. În această calitate, proiectează și realizează tunelul subsonic de pe platforma Militari (INCAS).

In 1960, Ion Stroescu a fost sărbătorit la 70 de ani și 50 de ani de activitate aeronautică la Academia Română de Acad. Elie Carafoli, Acad. Victor Vâlcovici, Acad. Dumitru Dumitrescu și Prof. Nicolae Tipei. Cu acea ocazie, a fost recunoscut ca inventator și deschizător de drumuri în aerodinamica experimentală, lider al aerodinamicii românești.

Ion Stroescu s-a stins în 1961.

(Acest articol a fost adaptat după prezentările Prof. Sterian Dănăilă, folosind materiale originale ale Departamentului de Științe Aerospațiale ”Elie Carafoli”, utilizând și articolul Conf. Nicolae Șerban Tomescu, ”An important achievement of Professor Ion Stroescu: the wind tunnel of the Polytechnic School of Bucharest” publicat în 2011 în Buletinul INCAS. O altă referință este articolul Buiu V,  Ion Stroescu (1888-1961) A Man and a Life –for a passion, INCAS BULLETIN, Volume 3, Special Issue/ 2011, pp. 1 – 15. O referință bibliografică importantă asupra întregului domeniu este cartea ”Istoria învățământului superior de aviație” de Prof. Virgil Stanciu)